"M-as pierde cu miinele in parul tau. M-as pierde in ochii tai. M-as pierde in atingerea ta. M-as pierde prin tine macar pentru o ora din cele 660000 ore ale vietii mele.
Ma pierd cand incerc sa ti le spun."
O iubire in care o atingere o cheama pe alta, o sarutare ar aduce si mai neinsetat si altele; o iubire in care simturile te coplesesc si te aduc in sclavie.
Devine litera de lege starea de bine a celuilalt si tu doar insetat inmagazinezi momente impreuna si trairi coplesitoare.
Creste nevoia de a ocroti persoana iubita de evenimente debusolante si de lumea semimoarta.
Nevoia de control devine atat de pregnanta in fiinta ta si sangele o ia razna cand persoana iubita vorbeste cu altcineva.
Disperarea de a nu o pierde iti copleseste corpul si actiunile tale urmatoare risca sa devina un sir nesfarsit de erori ce aduc incet si sigur indepartarea iubirii si stingerea acelor trairi nebune...
Ferice de cei care au putut trai o iubire condusa de simturi si au reusit sa o protejeze de obsesiile proprii.
Un articol frumos, atat e frumos, incat nu ma incumet sa-l ciuntesc cu vreun comentariu:-)
RăspundețiȘtergere